Ringo Dămureanu, AUR: Gestul Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de evitare a Parlamentului României, o palmă gravă pe obrazul diplomației românești
România este vecin al Ucrainei, cu care împărțim o istorie, dar și relații de sânge, prin minoritățile reciproce aflate pe teritoriile noastre. România acordă toată atenția cetățenilor români de origine ucraineană, iar aceștia sunt reprezentați inclusiv în Parlamentul de la București, pe care domnul Zelenski l-a evitat marți. România a acceptat să dezvolte relații economice și chiar militare cu Ucraina, pentru a asigura un climat de pace în zonă. România a sprijinit enorm țara vecină, pe toate palierele, de la cel militar până la cel economic, mai ales în ultimii ani, de când se află implicată într-un conflict militar. Românii au arătat milă și compasiune față de ucraineni și i-au primit în casele lor, în familiile lor.
Din Ucraina au venit însă semnale extrem de îngrijorătoare de la minoritatea românească din această țară. Cei 500.000 de etnici români din Maramureșul istoric, Bucovina de Nord sau Basararabia de Sud s-au plâns în ultimii ani, cu mult înainte de conflictul militar, de măsurile dure de asimilare etnică, luate de țara vecină, prin scoaterea Limbii române din școli. Ei nu au niciun reprezentant în Rada Supremă de la Kiev. S-au plâns și că pe linie religioasă au fost aspru prigoniți după izbucnirea războiului interslav. Și că etnicii români sunt duși să lupte pentru pământuri pe care neamul nostru nu a locuit. Aceste lucruri ar fi trebuit comunicate de MAE român Ucrainei și domnului Zelinski. Și lămurite între timp.
Schimbarea bruscă de program a Președintelui ucrainean nu a fost generată nici pe de parte de vreo ”amenințare” pe care ar fi lansat-o partidul AUR sau orice alt ales al Poporului român, așa cum anumite trompete afirmă în mod mincinos. Plângeau literalmente din cauza asta adepții ”Slavei Ucrainii” din partidele globaliste de pe la noi, obișnuite să-l aplaude fie și doar văzându-l pe ecran.
Ne-am fi dorit să vină domnul Zelenski, să le mulțumească românilor pentru sprijinul acordat, să ne spună că are gânduri bune în privința minorității românești din Ucraina și a drepturilor acestora.
Faptul că președintele Ucrainei a fost scos ”pe ușa din spate” de actualii lideri ai României nu reprezintă o problemă atât de importantă pentru Volodimir Zelinski, cât pentru conducatorii marionetă ai României, Președinția României și Ministerul Afacerilor Externe, care nu au curajul să susțină dialoguri pe temele manifestate de români, pentru a asigura o autentică relație de armonie între două țări vecine.
Toți etnicii români din Ucraina și tot spațiul balcanic, peste două milioane de etnici români, sunt părăsiți și trădați de Președinția României și de Ministerul Afacerilor Externe, care nu le acordă nicio formă de respect. Nici lor și nici relațiilor diplomatice reale cu țările lor de domiciliu, pe baza respectului reciproc.
În Albania se desfășoară în aceste zile un recensământ, iar aromânii se declară… greci!
Să nu fi avut Eroulețul de la Kiev curajul să apară în fața aleșilor Poporului Român? Și dacă da, din ce cauză? A fel de fel de înțelegeri netransparente, legate de dublarea cotei de cereale care ne tranzitează, Canalul Bâstroe sau de neacceptarea produselor agroalimentare românești și de multitudinea de produse care fac concurență neloială producătorilor români?
Păcat că gestul său a părut ca o sfidare pentru români și aleșii acestora și o cârdășie cu Klaus Iohannis și cu tot aparatul Ministerului Român de Externe, care nu mai au nicio legătură cu interesele românilor.
